marți, 11 iunie 2013

Aparatele electrocasnice

Din momentul in care domeniul electricitatii a inceput sa se dezvolte semnificativ la jumatatea secolului al XIX-lea, inventatorii de pretutindeni au inceput sa caute cu insistenta realizarea unui dispozitiv practic si ieftin pentru iluminarea electrica a locuintelor. Britanicul Sir Joseph Swan si americanul Thomas Edison au reusit amandoi, aproximativ in acelasi timp (1878, respectiv 1879), sa gaseasca solutia asteptata la aceasta problema: becul cu incandescenta. La inceputul secolului XX, in mai putin de 25 de ani de la aceasta inventie remarcabila, milioane de oameni din intreaga lume beneficiau deja in locuintele lor, pe strazi, la locurile de munca de iluminatul electric.

            Inventarea si utilizarea becului cu incandescenta nu a insemnat numai aparitia unei noi tehnologii – ieftina, sigura si usor de utilizat, ci si debutul unei noi ere, cea a aparatelor electrocasnice. De-a lungul secolului XX, tipurile, numarul si raspandirea aparatelor electrocasnice au cunoscut un progres impresionant – orice locuinat moderna din ziua de astazi beneficiind de confortul adus de utilizarea frigiderului, a masinii de spalat, a fierului de calcat, a televizorului si a altor asemenea aparate.
            Constructia aparatelor electrocasnice este rezultatul concret al aplicarii in tehnica a descoperirilor stiintifice din diferite domenii. Ideile de baza privind functionarea acestor aparate le putem intelege cunoscand fenomenele si legile fizice utilizate in proiectarea si constructia lor.
            Informatiile referitoare la orice aparat electrocasnice le obtinem din cartea tehnica a acestuia. Cartea tehnica prezinta atat modul de utilizare (inclusiv masuri de protect 15315p1514p ie), modul de intretinere a aparatului, cat si principalele sale date tehnice (inclusiv parametrii nominali de functionare): tensiunea electrica de alimentare, frecventa curentului de alimentare, puterea electrica, turatia motorului (daca este cazul),  conditii de ambient pentru functionare (temperatura, umiditate) etc.


            CUPTOARELE CU MICROUNDE  
            Cuptoarele electrice obisnuite au elemente care se incalzesc cand sunt strabatute de curent. Dar cuptoarele cu microunde folosesc efectul de incalzire al undelor radio din banda de microunde – intre semnalele de televiziune UIF (de frecventa ultrainalta) si marginea benzii infrarosii (de caldura). Microundele nu sunt fierbinti, dar determina moleculele de apa din hrana sa se miste atat de repede incat genereaza caldura prin frecare, gatind hrana. Similar, daca ne frecam mainile, ele se incalzesc.
            In cuptorul cu microunde, microundele sunt generate de un dispozitiv numit magnetron si apoi introduse in cavitatea principala a cuptorului. Toate suprafetele interioare ale cuptorului sunt metalice, reflectand toate undele ce ar devia in exterior, inapoi spre hrana. Undele absorbite de moleculele de apa din hrana pot penetra doar la adancimea de 5 cm. Centru unei bucati mari de carne este gatit de caldura transmisa de la straturile exterioare.
            Cronometrajul este esential in gatitul corect; chiar si masinile de gatit electrice economice pot avea un ceas incorporat. Masinile de gatit mai avansate au ceasuri care pornesc si opresc gatitul automat la timpul potrivit, iar sesizoarele de temperatura pot verifica cat de bine este gatita hrana in interior.



 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu